MUNTICÉL, munticei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui munte (1); muntișor. – Munte + suf. -icel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MUNTICÉL s. v. muntișor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

munticél s. m., pl. munticéi, art. munticéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink