MUNCITORÍME s. f. Totalitatea muncitorilor (2); mulțime de muncitori. – Muncitor + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MUNCITORÍME ~i f. (colectiv de la muncitor) 1) Totalitate a muncitorilor. 2) Mulțime de muncitori. /muncitor + suf. ~ime
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

muncitoríme s. f., g.-d. art. muncitorímii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink