MUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, muncitorești, adj. Care aparține muncitorilor (2), privitor la muncitori. – Muncitor + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MUNCITORÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru muncitori; propriu muncitorilor. /muncitor + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

muncitorésc adj. m., f. muncitoreáscă; pl. m. și f. muncitoréști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink