MULTIPLICITÁTE s. f. Faptul de a fi în număr mare; mulțime; pluralitate, diversitate. ♦ (Mat.) Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. – Din fr. multiplicité, lat. multiplicitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MULTIPLICITÁTE f. 1) rar Număr considerabil; pluralitate. 2) mat. Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. /<fr. multiplicité, lat. multiplicitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MULTIPLICITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi multiplu; număr considerabil, mulțime. 2. (Mat.) Faptul că o soluție a unei ecuații este multiplă. ♦ Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. [Cf. fr. multiplicité, lat. multiplicitas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MULTIPLICITÁTE s. f. 1. faptul de a fi multiplu; pluralitate. 2. (mat.) faptul că o soluție a unei ecuații este multiplă. ◊ număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. (< fr. multiplicité, lat. multiplicitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MULTIPLICITÁTE s. v. diversitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

multiplicitáte s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. multiplicității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink