MUCULÉȚ, muculeți, s. m., muculețe, s. n. Diminutiv al lui muc; mucușor. – Muc + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MUCULÉȚ s. mucușor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

muculéț (anat.) s. m., pl. muculéți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

muculéț (de lumânare, de țigară etc.) s. n., pl. muculéțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink