muclí, muclésc, vb. IV (reg. argotic) 1. în expr. a o mucli = a nu mai riposta, a tăcea. 2. a lovi peste cap (cu pumnii).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

muclí (-lésc, -ít), vb. – 1. A abandona, a închina armele, a fi învins. – 2. A tăcea. Țig. muk-, part. muklo „a renunța” (Graur 171; Juilland 169). Cuvînt de arg., ca și der. mucles, interj. (tacă-ți gura!) din țig. muk les „las-o baltă”. Se conjugă cu pron. neutru, a o mucli.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink