MUCARÉR, mucareruri, s. n. (În evul mediu, în Țară Românească și în Moldova) 1. Firman de confirmare a domnilor români de către Poarta Otomană. 2. Sumă de bani plătită Porții Otomane de către domnii țărilor românești, începând din sec. XVII, pentru a obține la fiecare trei ani reînnoirea domniei. – Din tc. mukarrer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MUCARÉR ~uri n. ist. 1) Ordin dat de Poarta Otomană prin care se confirmau domnitorii în scaun; firman de înscăunare. 2) Sumă de bani plătită Porții Otomane de către domnitori pentru a obține reînnoirea domniei. 3) Serbare la curtea domnească cu prilejul primirii firmanului. /<turc. mukarrer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MUCARÉR s. (IST.) (înv.) mucaremea. (Domnul a refuzat să plătească ~ Porții otomane.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mucarér (mucaréruri), s. n. – Confirmare anuală a domnitorului de către sultan și darul oferit de domn cu aceeași ocazie. – Var. mucarel. Tc. (arab.) mukarrer „confirmat” (Șeineanu, III, 82). Sec. XVIII, înv. Dubletul lui mucaremea, s. f. (cu același sens), din tc. mukareme „onoare”, sec. XVIII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mucarér s. n., pl. mucaréruri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink