MUCALÍT, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș. – Din tc. mukallit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

MUCALÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care poate provoca râsul păstrând un aer de seriozitate. /<turc. mukallit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MUCALÍT adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mucalít (mucalítă), adj. – Glumeț, bășcălios. Tc. (arab.) mukalid (Șeineanu, II, 264; Loewe 63; Lokotsch 1505), cf. ngr. μουϰαλίτης. – Der. mucalitlîc, s. n. (ironie, bășcălie), înv., din tc. mukalidlik.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mucalít adj. m., pl. mucalíți; f. sg. mucalítă, pl. mucalíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink