MÚȘIȚĂ, mușițe, s. f. 1. Nume dat îngrămădirii de insecte care se formează în jurul butoaielor cu vin, al vaselor de oțet sau al fructelor în fermentație. 2. Mulțime de larve care se dezvoltă vara pe carne sau pe cadavre din ouăle depuse de o specie de muscă. 3. (Reg.) Nume dat unor insecte parazite care atacă rădăcinile și frunzele unor plante. 4. (Reg.) Mucegai; umezeală. – Din bg. mušica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MÚȘIȚĂ ~e f. 1) la pl. Mulțime de muște mici care se adună în jurul unui vas în care fermentează ceva (must, fructe etc.). 2) Grămadă de larve care se dezvoltă din ouăle depuse de unele muște, pe carnea ținută descoperită. 3) Insectă parazită care trăiește pe frunzele unor pomi sau ale unor plante. /<bulg. mušica
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÚȘIȚĂ s. 1. (ENTOM.; Drosophila funebris) bețivă, muscă-bețivă, musculiță-de-vin. 2. v. mucegai.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÚȘIȚĂ s. v. muscă, streche, țânțar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

múșiță (múșițe), s. f. – 1. (Înv.) Țînțar, muscă mică. – 2. Ouă de muscă. – Mr. múșiță, megl. mușiță. Sl. myšĭca (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 206), cf. bg., sb., cr. mušica (Conev 52). – Var. mușină, s. f. (țînțar; ouă de muscă), prin încrucișare cu mușină, mișină, s. f. (furnicare, mișunare).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

múșiță s. f., g.-d. art. múșiței; pl. múșițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink