MUȘCĂTÓR, -OÁRE, mușcători, -oare, adj. 1. Care mușcă; care provoacă o senzație dureroasă de arsură, de usturime. 2. Fig. (Despre persoane; p. ext. despre cuvinte) Plin de ironie; malițios, caustic, înțepător. – Mușca + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MUȘCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre câini sau despre alte animale) Care mușcă. 2) Care dă naștere unei senzații neplăcute de durere sau de usturime. Plante ~oare. 3) fig. Care conține aluzii răutăcioase; caustic, înțepător; pișcător; tăios; usturător; urzicător. /a mușca + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MUȘCĂTÓR adj. v. epigramatic, sarcastic, satiric.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mușcătór adj. (reg.) tămâios.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mușcătór adj. m., pl. mușcătóri; f. sg. și pl. mușcătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MUȘCĂTOÁRE s. v. zvârlugă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink