MRENÚȚĂ, mrenuțe, s. f. Diminutiv al lui mreană. – Mreană + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MRENÚȚĂ s. (IHT.) (reg.) mrenișoară, mreniță, mrenușoară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mrenúță s. f., g.-d. art. mrenúței; pl. mrenúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink