MOTORIZÁRE, motorizări, s. f. Acțiunea de a motoriza și rezultatul ei. – V. motoriza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MOTORIZÁRE s.f. Acțiunea de a motoriza și rezultatul ei; mecanizare. [< motoriza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

motorizáre s. f., g.-d. art. motorizării; pl. motorizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOTORIZÁ, motorizez, vb. I. Tranz. A înzestra cu motor, cu tracțiune mecanică; a înlocui tracțiunea animală prin tracțiune mecanică. – Din fr. motoriser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A MOTORIZÁ ~éz tranz. (vehicule) A dota cu motor; a înzestra cu tracțiune mecanică. ~ o divizie de infanterie. /<fr. motoriser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOTORIZÁ vb. I. tr. A înlocui tracțiunea animală prin tracțiune mecanică; a mecaniza. ♦ A echipa un vehicul cu un motor. [< fr. motoriser, cf. germ. motorisieren].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MOTORIZÁ vb. tr. a înzestra cu motor; a mecaniza. (< fr. motoriser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

motorizá vb., ind. prez. 1 sg. motorizéz, 3 sg. și pl. motorizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink