MOTOPLANÓR, motoplanoare, s. n. Planor cu motor auxiliar. – Din fr. motoplaneur.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MOTOPLANÓR s. n. planor echipat cu grup motopropulsor. (< fr. motoplaneur)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
motoplanór s. n., pl. motoplanoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
motoplanór s.n. (av.) ◊ „Industria aeronautică românească a introdus anul acesta în fabricația de serie un nou gen de aeronavă – motoplanorul, aparat care îmbină calitățile de planare ale planoarelor cu cele de decolare și zbor independent al avioanelor ușoare.” R.l. 29 V 78 p. 5 (din moto- + planor; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MOTOPLANOR aparat de zbor a cărei susținere este realizată prin reacțiile aerodinamice pe suprafețele care rămân fixe în timpul aceluiași regim de zbor și este prevăzut cu un motor auxiliar, care îi permite să zboare cu propriile mijloace. Motorul este utilizat în scopul atingerii zonelor de ascedență sau pentru efectuarea unui zbor de întoarcere, putând fi pus în funcțiune în timpul zborului.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink