MORTIFICÁ, mortific, vb. I. Tranz. A supune la chinuri fizice sau morale; a tortura. – După fr. mortifier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A MORTIFICÁ mortífic tranz. (ființe) A supune la chinuri groaznice; a schingiui; a tortura. /<fr. mortifier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MORTIFICÁ vb. I. tr., refl. 1. A(-și) chinui trupul (prin post și viață austeră). 2. (Fig.) A batjocori, a umili. [P.i. mortífic. / < lat.t., it. mortificare < lat. mors – moarte, facere – a face. / cf. fr. mortifier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MORTIFICÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) chinui trupul. 2. (fig.) a batjocori, a umili. II. refl. a se cangrena, a se necroza. (după fr. mortifier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MORTIFICÁ vb. v. cangrena, înjosi, necroza, putrezi, umili.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mortificá vb., ind. prez. 1 sg. mortífic, 3 sg. și pl. mortífică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink