MORTIFIÁNT, -Ă, mortifianti, -te, adj. (Franțuzism) Chinuitor. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. mortifiant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MORTIFIÁNT, -Ă adj.) (Franțuzism) Chinuitor. [Pron. -fi-ant. / < fr. mortifiant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MORTIFIÁNT, -Ă adj. 1. care mortifică. 2. (fig.) umilitor, jignitor. (< fr. mortifiant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

mortifiánt adj. m. (sil. -fi-ant), pl. mortifiánți; f. sg. mortifiántă, pl. mortifiánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink