moroméț (morométe), -eáță, moroméți, -te, s.m. f. (reg.) 1. stafie, moroi. 2. om leneș.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
moroméț, -eáță, moromeți, -ețe subst. (Reg.) 1. S. m. și f. Stafie, moroi. 2. (În forma moromete) Epitet dau unui om leneș. [Var.: morométe s. m.] – Cf. moroi.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink