MORÍȘCĂ, moriști, s. f. 1. Mașină mică de vânturat grâne. 2. Râșniță cu care se macină pesmet, cafea, piper etc. 3. Moară mică pusă în mișcare de vânt, de apă sau cu mâna. 4. Jucărie care înfățișează aripile sau roata unei mori de vânt; jucărie care se învârtește în mână și produce un sunet caracteristic (folosită și pentru a speria păsările din semănături). ◊ Morișcă de vânt = obiect de ornament, imitând aripile unei mori de vânt, pus pe acoperișul caselor, care, la bătaia vântului, se rotește în direcția acestuia. 5. (În sintagma) Morișcă hidrometrică (sau hidraulică) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se rotește sub acțiunea curentului de apă și servește la măsurarea vitezei unui curs de apă. – Moară + suf. -ișcă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
romac
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MORÍȘCĂ ~ti f. 1) Moară mică de vânt sau apă. ◊ A ajunge de la moară la ~ a sărăci. 2) Mașină mică de vânturat cereale. 3) Râșniță pentru măcinat (piper, cafea etc.). 4) Obiect imitând aripile unei mori de vânt, care se așază pe acoperișul caselor (ca ornament) sau se folosește ca sperietoare pentru păsările ce atacă semănăturile. 5) Jucărie care se învârtește cu mâna, producând un sunet caracteristic. [G.-D. moriștii] /moară + suf. ~ișcă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MORÍȘCĂ s. 1. (reg.) ciutură. (~ este o moară mică.) 2. vânturătoare. (~ pentru cereale.) 3. (pop.) moară, (reg.) sfârlează, (Transilv. și Bucov.) sfârâitoare. (~ pentru copii.) 4. pârâitoare, scârțâitoare, zbârnâitoare. (~ pentru alungat păsările din semănături.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MORÍȘCĂ s. v. mulinetă, pipotă, rânză, râșniță, stomac măcinător.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
moríșcă s. f., g.-d. art. moríștii; pl. moríști
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
morișcă (it. raganella; engl. ratchet; fr. crécelle; germ. Ratsche), instrument de percuție* autofon. Construit în întregime din lemn, este format din trei piese: a) un mâner care se termină cu o roată dințată; b) o ramă dreptunghiulară fixată de mâner și c) o lamă flexibilă, cu o extremitate fixată de ramă, iar cealată se sprijină de șanțul roții dințate. Prin rotirea ramei se produce un zgomot, un fel de cârâit. A fost întrebuințată pentru prima dată în Simfonia copiilor atribuită lui J. Haydn sau Leopold Mozart.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
morișcă, moriști s. f. 1. ( intl.) ceas. 2. (deț.) piatră de polizor legată cu ață, care prin învârtire se freacă de o bucată de oțel și produce scântei folosite la aprinderea țigărilor. 3. (peior.) gură.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a vorbi ca o morișcă / ca o meliță expr. v. a vorbi ca o moară hodorogită / stricată.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
morișca de dimineață expr. (intl., înv.) furtul articolelor vestimentare (în special al blănurilor) comis în zorii zilei.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink