MORFONÉM, morfoneme, s. n. (Lingv.) Fonem care intră în alternanțe morfologice. – Din fr. morphonème.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MORFONÉM s.n. Fonem cu funcțiune morfologică. [< fr. morphonème].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MORFONÉM s. n. fonem cu funcție morfologică. (< fr. morphonème)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

morfoném s. n., pl. morfonéme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink