MORFEMÁTIC, -Ă, morfematici, -ce, adj. Care ține de morfem, privitor la morfem. – Morfem + suf. -atic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MORFEMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de morfem; propriu morfemului. Analiză ~că. /morfem + suf. ~atic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MORFEMÁTIC, -Ă adj. Referitor la morfem. [< morfem + -(a)tic].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MORFEMÁTIC, -Ă adj. referitor la morfem. (< morfem + -/a/tic)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

morfemátic adj. m., pl. morfemátici, f. sg. morfemátică, pl. morfemátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink