MONUMENTÁL, -Ă, monumentali, -e, adj. Care aparține monumentelor, privitor la monumente; grandios, măreț, impunător prin proporțiile sale. ♦ Fig. Remarcabil. – Din lat. monumentalis, fr. monumental, it. monumentale.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdang | Semnalează o greșeală | Permalink

MONUMENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de monumente; propriu monumentelor. 2) Care se deosebește prin proporțiile și calitățile sale; măreț; grandios. 3) fig. Care are o valoare deosebită; remarcabil. /<lat. monumentalis, fr. monumental, it. monumentale
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONUMENTÁL, -Ă adj. 1. Referitor la monument. 2. De mari proporții, măreț, grandios. ♦ (Fam.) Uimitor, uluitor. // s.n. Categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. // s.f.pl. (Poligr.) Litere din familia romane elzevir, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire. [Cf. fr. monumental, lat. monumentalis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONUMENTÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la monument. 2. de mari proporții, măreț, grandios; impunător. ◊ (fam.) uimitor, uluitor; colosal. II. s. n. categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. III. s. f. pl. (poligr.) literă din familia romane elzevir, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire. (< fr. monumental, lat. monumentalis, it. monumentale)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MONUMENTÁL adj. 1. v. statuar. 2. v. grandios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

monumentál adj. m., pl. monumentáli, f. sg. monumentálă, pl. monumentále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink