MONOMÉMBRĂ, monomembre, adj. (Gram.; despre propoziții) Format dintr-un singur cuvânt. – Mono- + membră.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOMÉMBRĂ adj.f. (Gram.; despre propoziții) Formată dintr-o singură parte de propoziție principală, fără ca cealaltă să fie presupusă sau subînțeleasă. [Cf. fr. monomembre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

monomémbră adj. f., pl. monomémbre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOMÉMBRU, -Ă adj. cu un singur membru. ◊ (despre propoziții) formată dintr-un singur cuvânt. (< fr. monomembre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monomémbru adj. m., pl. monomémbri; f. sg. monomémbră, pl. monomémbre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink