MONOMANÍE, monomanii, s. f. Stare patologică în care bolnavul este obsedat de un singur gând; idee fixă. – Din fr. monomanie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOMANÍE ~i f. Manie a unui singur gând; idee fixă. /<fr. monomanie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOMANÍE s.f. Stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. ♦ Pasiune, manie exclusivă. [Gen. -iei. / < fr. monomanie, cf. gr. monos – unic, mania – nebunie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOMANÍE s. f. stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. (< fr. monomanie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOMANÍE s. v. idee fixă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

monomaníe s. f. → manie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink