MONÓM, monoame, s. n. 1. Expresie algebrică în care intervin numai semnele înmulțirii și ale împărțirii. 2. Fig. Șir, succesiune neîntreruptă (unul după altul). – Din fr. monôme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONÓM ~oáme n. Expresie algebrică compusă dintr-un singur termen. /<fr. monôme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONÓM s.n. Expresie algebrică compusă dintr-un singur termen, în care nu figurează nici semnul plus, nici semnul minus. ◊ (Fam.) În monom = în rând, unul în urma celuilalt. [Pl. -oame, (s.m.) -omi. / < fr. monôme, cf. gr. monos – unic, nomos – diviziune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONÓM s. n. 1. expresie algebrică compusă dintr-un singur termen, în care nu figurează nici semnul plus, nici minus. 2. (fig.) șir neîntrerupt. (< fr. monôme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monóm s. n., pl. monoáme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

MONÓM (‹ fr. {i}; {s} mono- + gr. nomos „împărțire”) s. n. Expresie algebrică în care apar doar produse și câturi ale cantităților conținute (ex.: a²b; 2x3²/y⁵). ♦ Fig. Șir, succesiune neîntreruptă. ◊ Loc. În monom = după altul, în rând (câte unul).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink