MONOLÓGIC, -Ă, monologici, -ce, adj. (Rar) Care se bazează pe monolog (interior), de monolog. – Din fr. monologique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOLÓGIC, -Ă adj. (Rar) Care se bazează pe monolog (interior). [< monolog + -ic, cf. germ. monologisch, fr. monologique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOLÓGIC, -Ă adj. care se bazează pe monolog (interior). (< fr. monologique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monológic adj. → logic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink