MONOLOGÁ, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. – Din fr. monologuer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A MONOLOGÁ ~ghéz intranz. A vorbi numai cu sine însuși; a vorbi în formă de monolog. /<fr. monologuer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOLOGÁ vb. I. intr. A vorbi de unul singur. [Cf. fr. monologuer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOLOGÁ vb. intr a vorbi de unul singur; a soliloca. (< fr. monologuer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monologá vb., ind. prez. 1 sg. monologhéz, 3 sg. și pl. monologheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink