MONOLITIZÁRE, monolitizări, s. f. Operație prin care elemente de construcție din beton turnate separat se solidarizează pentru a prelua împreună sarcinile exterioare. – Din monolit.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MONOLITIZÁRE s.f. Acțiunea de a monolitiza și rezultatul ei. [< monolitiza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
monolitizáre s. f., g.-d. art. monolitizării; pl. monolitizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MONOLITIZÁ vb. I. tr. A solidariza elementele de construcție din beton turnate separat. [Et. incertă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MONOLITIZÁ vb. tr. a solidariza elementele de construcție din beton turnate separat. (< monolit + -iza)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
monolitizá vb., ind. prez. 1 sg. monolitizéz, 3 sg. și pl. monolitizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
monolitizáre s.f. (tehn.) Acțiunea de a lega elementele de construcție din beton turnate separat ◊ „[...] cele două fete ce pregăteau «injecția» de monolitizare a betonului cu pământul.” R.l. 14 I 84 p. 2 (din monolitiza; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink