MONOLÍTIC, -Ă, monolitici, -ce, adj. Privitor la monolit; de monolit. ♦ Fig. Bine închegat, unitar. – Din fr. monolithique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la monolit, de monolit. ♦ (Fig.) Bine închegat, omogen. [< fr. monolithique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOLÍTIC, -Ă adj. de monolit. (< fr. monolithique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOLÍTIC adj. monolit. (Monument ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOLÍTIC adj. v. omogen, unitar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

monolític adj. m., pl. monolítici; f. sg. monolítică, pl. monolítice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink