MONOLÍNGV, -Ă, monolingvi, -e, adj. (Despre dicționare, ediții etc.) Într-o singură limbă; unilingv. – Din fr. monolingue.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOLÍNGV ~ă (~i, ~e) 1) (despre dicționare, monografii etc.) Care este într-o singură limbă. 2) (despre persoane, colectivități) Care cunoaște numai o singură limbă. /<fr. monolingue
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOLÍNGV adj. (Despre dicționare) Într-o singură limbă; unilingv. [Cf. gr. monos – unic, lat. lingua – limbă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOLÍNGV, -Ă adj. într-o singură limbă; unilingv. (< fr. monolingue)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOLÍNGV adj. unilingv. (Dicționar ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

monolíngv adj. n., f. monolíngvă; pl. n. și f. monolíngve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink