MONOGENÉTIC, -Ă, monogenetici, -ce, adj. Conform cu monogeneza, de monogeneză. – Mono- + genetic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la monogeneză. [Cf. fr. monogénétique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la monogeneză. (< fr. monogénétique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monogenétic adj. → genetic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink