MONOGAMÍE, monogamii, s. f. Formă de căsătorie în care un bărbat are o singură soție, iar femeia un singur bărbat. ♦ Stare a unei plante monogame. – Din germ. Monogamie, fr. monogamie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOGAMÍE ~i f. Formă de căsătorie în care bărbatul poate avea o singură soție, iar femeia un singur soț. /<germ. Monogamie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOGAMÍE s.f. 1. Formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie nu poate avea decât o singură soție sau un singur soț în același timp. 2. (La animale) Conviețuirea cu o singură femelă. 3. Stare a unei plante monogame. [Gen. -iei. / < fr. monogamie, cf. lat. monogamis < gr. monos – unic, gamos – căsătorie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOGAMÍE s. f. 1. formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie are o singură soție, respectiv un singur soț. 2. conviețuire a unui mascul cu o singură femelă. 3. stare a unei flori sau plante monogame. (< germ. Monogamie, fr. monogamie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monogamíe s. f., art. monogamía, g.-d. art. monogamíei; pl. monogamíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink