MONOFTÓNG, monoftongi, s. m. Vocală provenită din reducerea unui diftong. – Din fr. monophtongue.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOFTÓNG ~gi m. Sunet vocal simplu care provine din reducerea unui diftong. /<fr. monophtongue
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOFTÓNG s.m. (Fon.) Sunet care provine din reducerea unui diftong. [< fr. monophtongue, cf. gr. monos – unic, phtongos – sunet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOFTÓNG s. m. vocală care provine din reducerea unui diftong. (< fr. monophtongue)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monoftóng s. m. (sil. mf. -ftong), pl. monoftóngi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink