MONOFONEMÁTIC, -Ă, monofonematici, -ce, adj. (Lingv.; despre grupuri de sunete) Care are valoarea unui singur fonem. – Din fr. monophonématique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOFONEMÁTIC, -Ă adj. (Fon.; despre diftongi) Care are valoarea unui singur fonem. [< fr. monophonématique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOFONEMÁTIC, -Ă adj. (despre diftongi) care are valoarea unui singur fonem. (< fr. monophonématique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monofonemátic adj. → fonematic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink