MONOFIZÍT, -Ă, monofiziți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține monofizitismului, privitor la monofizitism. 2. S. m. și f. Adept al monofizitismului. – Din fr. monophysite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOFIZÍT, -Ă adj. Referitor la monofizitism. // s.m. și f. Adept al monofizitismului. [Cf. germ. Monophysit, it. monofisita].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOFIZÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monofizitismului. (< fr. monophysite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monofizít adj. m., s. m., pl. monofizíți; f. sg. monofizítă, pl. monofizíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink