MONODIÉRE, monodieri, s. f. (Muz.) Acțiunea de a monodia. – V. monodia.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
monodiére s. f. (sil. di-e-), pl. monodiéri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MONODIÁ, monodiez, vb. I. Tranz. A cânta o monodie. [Pr.: -di-a] – Din monodie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
monodiá vb., ind. prez. 1 sg. monodiéz, 3 sg. și pl. monodiáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
monodiá vb. I A cânta pe o singură coardă ◊ „Voievodul [V.J.] monodiază, lustruind versurile. Scena finală, culminantă, pare operetistică.” R.lit. 6 IV 72 p. 20 (din monodie + -a; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink