MONOARTICULÁR, -Ă, monoarticulari, -e, adj. (Anat.) Cu o singură articulație. [Pr.: -no-ar-] – Din fr. monoarticulaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOARTICULÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la o singură articulație. [Cf. fr. monoarticulaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

monoarticulár adj. m., pl. monoarticulári; f. sg. monoarticuláră, pl. monoarticuláre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink