MONÁSTIC, -Ă, monastici, -ce, adj. Mănăstiresc. ♦ De călugăr, propriu călugărului; călugăresc. – Din fr. monastique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de mănăstire; referitor la mănăstire; mănăstiresc. 2) Care ține de călugări; propriu călugărilor; călugăresc. /<fr. monastique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONÁSTIC, -Ă adj. Mănăstiresc. ♦ Monahal. [< fr. monastique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONÁSTIC, -Ă adj. mănăstiresc. ◊ propriu călugărilor. (< fr. monastique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MONÁSTIC adj. v. călugăresc, mănăstiresc, monahal, monahicesc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

monástic adj. m., pl. monástici; f. sg. monástică, pl. monástice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink