7 definiții pentru «monahism»   declinări

MONAHÍSM s. n. 1. Stare, viață, calitate de monah; călugărie, monahie1. 2. Instituția călugăriei. – Monah + suf. -ism.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

MONAHÍSM n. Stare de monah. /monah + suf. ~ism
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONAHÍSM s.n. Starea, viața, calitatea de monah. ♦ Instituția călugăriei. [< fr. monachisme, după monah].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONAHÍSM s. n. 1. starea, viața de monah. 2. instituția călugăriei. (< fr. monachisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MONAHÍSM s. v. călugărie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

monahísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

monahísm s. n. 1. Stil de viață evanghelică consacrată rugăciunii, contemplației și ascezei, în retragere de lume și în deplină ascultare față de un părinte duhovnicesc; călugărie. ◊ Monahism eremitic (sau anahoretic) = formă de monahism practicată prin retragerea totală, solitară de lume, în chilii individuale numite schituri sau ermitaje, pentru practicarea ascezei și pocăinței. ◊ Monahism chinoval (sau cenobitic) = viață comunitară organizată într-o m-re. 2. Instituția călugăriei. – Din monah + suf. -ism.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink