MOLICIÚNE, moliciuni, s. f. 1. Însușirea de a fi moale sau mlădios; flexibilitate; p. ext. obiect care are această însușire. 2. Lipsă de vigoare, de putere; stare de moleșeală, de sfârșeală; lipsă de perseverență, de hotărâre; p. ext. viață ușuratică. 3. Intensitate scăzută (a sunetelor); delicatețe, grație, dulceață. 4. Stare de calm; destindere. – Moale + suf. -iciune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MOLICIÚNE ~i f. 1) Stare de slăbire a forței fizice însoțită de somnolență; moleșeală. 2) Fel de a fi al celui moale de caracter. 3) Stare de calm (mai puțin încordată); destindere; relaxare. /moale + suf. ~iciune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOLICIÚNE s. (rar) molătate. (~ unui covor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

moliciúne s. f., g.-d. art. moliciúnii; pl. moliciúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink