MOLCOMITÓR, -OÁRE, molcomitori, -oare, adj. (Pop.) Care liniștește, potolește, calmează. – Molcomi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MOLCOMITÓR adj. v. alinător, calmant, liniștitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

molcomitór adj. m., pl. molcomitóri; f. sg. și pl. molcomitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink