MOLCOMÍRE s. v. acalmie, calm, liniște, pace, smerenie, tăcere, umilință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A MOLCOMÍ ~ésc tranz. pop. A face să se molcomească; a liniști; a potoli; a calma; a domoli; a ogoi. /Din molcom
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE MOLCOMÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) (despre fenomene ale naturii sau despre manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a deveni molcom; a se domoli; a se liniști; a se potoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. 2) (despre ființe) A deveni calm, înfrânându-se; a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. /Din molcom
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOLCOMÍ vb. v. astâmpăra, calma, domoli, liniști, potoli, smeri, tempera, umili.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

molcomí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molcomésc, imperf. 3 sg. molcomeá; conj. prez. 3 sg. și pl. molcomeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink