MOHORẤRE, mohorâri, s. f. Faptul de a (se) mohorî; fig. posomorâre, amărăciune, întristare. – V. mohorî.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MOHORÂRE s. v. încruntare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mohorâre s. f., g.-d. art. mohorârii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOHORÎ, mohorăsc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) colora în roșu (-închis) sau, p. gener., într-o culoare închisă; a (se) închide la culoare. 2. Fig. A (se) posomorî, a (se) întrista. – Din mohor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE MOHORÎ́ mă ~ăsc intranz. 1) A deveni roșu-închis (ca spicele mohorului). 2) A se închide la culoare; a se întuneca. 3) (despre timp, cer) A se schimba în rău (devenind mai întunecos din cauza îngrămădirii norilor); a se posomorî; a se înnora. 4) fig. (despre persoane) A deveni trist; a se mâhni; a se posomorî; a se întrista; a se amărî; a se scârbi. /Din mohor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOHORÎ vb. 1. v. înnora. 2. v. strica. 3. v. încrunta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOHORÎ vb. v. întrista, mâhni, posomorî.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÂNGE MOHORÂT s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) mohorî ≠ a (se) învoioșa
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mohorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mohorăsc, imperf. 3 sg. mohorá; conj. prez. 3 sg. și pl. mohoráscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink