MOFLUZÍ, mofluzesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A da faliment; p. ext. a se ruina; a sărăci. – Din mofluz.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A MOFLUZÍ ~ésc intranz. înv. 1) A deveni mofluz; a da faliment. 2) fig. A deveni sărac; a pierde averea; a se ruina; a sărăci; a scăpăta. /Din mofluz
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOFLUZÍ vb. v. bancruta, calici, falimenta, ruina, sărăci, scăpăta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mofluzí vb. (sil. -flu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mofluzésc, imperf. 3 sg. mofluzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mofluzeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOFLÚZ, -Ă, mofluji, -ze, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluzi. – Var.: muflúz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MOFLÚZ ~i m. 1) înv. Persoană declarată (de instanțele judiciare) în stare de faliment; falit. 2) Persoană care vădește în permanență rea dispoziție și nemulțumire. /<turc. müflüz
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOFLÚZ adj. v. bosumflat, îmbufnat, înșelat, păgubit, supărat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOFLÚZ adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOFLÚZ s. v. bancrutar, bancrută, crah, faliment, falit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

moflúz (moflúză), adj. – 1. Falit. – 2. Cu banii pierduți. – Mr. mufluz. Tc. müflüz (Roesler 599; Șeineanu, II, 262; Lokotsch 1491), cf. ngr. μουφλούζης, alb. müflis „sărac”, bg. mĭuhluz, sb. mufluz. – Der. mofluzi, vb. (a da faliment); mofluzlîc (var. mofluzluc), s. n. (faliment), din tc. mufluzlik.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

moflúz s. m., adj. m. (sil. -fluz), pl. moflúji/moflúzi; f. sg. moflúză, g.-d. art. moflúzei, pl. moflúze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink