MODESTÍE s. f. Însușirea de a fi modest (1); lipsă de îngâmfare. – Din lat. modestia, fr. modestie, it. modestia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

MODESTÍE f. Caracter modest; lipsă de îngâmfare. [G.-D. modestiei] /<lat., it. modestia, fr. modestie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MODESTÍE s.f. Însușirea de a fi modest; simț, sentiment care ne face să nu exagerăm valoarea ideilor și a acțiunilor noastre. [Gen. -iei. / < fr. modestie, it., lat. modestia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MODESTÍE s. f. 1. însușirea de a fi modest (1); sfială. 2. simplitate. (< lat., it. modestia, fr. modestie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MODESTÍE s. 1. (înv.) smerenie. (Un om plin de ~.) 2. simplicitate, simplitate, (înv.) prostie, prostime. (~ condiției cuiva.) 3. simplicitate, simplitate, sobrietate. (~ în îmbrăcăminte.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Modestie ≠ aroganță, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, lăudăroșenie, trufie, vanitate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

modestíe s. f., art. modestía, g.-d. art. modestíei; pl. modestíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink