MOCĂIÁLĂ, mocăieli, s. f. Faptul de a (se) mocăi. [Pr.: -că-ia-] – Mocăi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MOCĂIÁLĂ s. migăleală, mocoșeală, mocoșire, moșmondeală, ticăială, (pop.) tândăleală, tândălitură. (~ unui om încet.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mocăiálă s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. mocăiélii; pl. mocăiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink