MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se mișcă, se deplasează sau care poate fi mișcat, deplasat. ◊ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S. n. Corp în mișcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care își schimbă ușor expresia; care este mereu în mișcare. 4. S. n. Cauză determinantă a unei acțiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. și: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

MOBÍL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care se mișcă sau care poate fi mișcat; mișcător. Bunuri ~e. Trupe ~e. 2) Care este în continuă schimbare; instabil; schimbător; variabil. 3) fig. (despre față) Care își schimbă mereu expresia. 4) (despre ochi) Care se mișcă mereu. /<fr. mobile, lat. mobilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOBÍL² ~e n. 1) Factor ce determină desfășurarea unei acțiuni; impuls; imbold. 2) Corp în mișcare. /<fr. mobile, lat. mobilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOBÍL, -Ă adj. 1. Care se mișcă sau se poate mișca. 2. Schimbător, nestatornic. ♦ (Despre fața omului) Care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) care este în continuă mișcare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi moțiune³ [în DN]. // s.n. Cauză determinantă a unei acțiuni; motiv. // (Și în forma mobili-, mobilo-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „care nu este fix”, „mobil”, „mișcător”. [Cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MOBÍL¹, -Ă I. adj. 1. care se mișcă sau se poate mișca. 2. schimbător, nestatornic; versatil. ◊ (despre fața omului) care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) în continuă mișcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi moțiune². II. s. n. 1. corp în mișcare. 2. cauză determinată a unei acțiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MOBIL²(O)-, -MOBÍL elem. „mobil, mișcător”. (< fr. mobil/o/-, -mobile, cf. lat. mobilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

mobíl¹ (deplasabil) adj. m., pl. mobíli; f. mobílă, pl. mobíle
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

mobíl²/móbil (jur.) adj. m., f. mobílă/móbilă, pl. mobíle/móbile
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

mobíl³ s. n., pl. (corpuri în mișcare, telefoane) mobíle, (obiective) mobíluri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

MOBÍL adj., s. 1. adj. v. volant. 2. adj. v. mobiliar. 3. s. v. cauză.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Mobil ≠ fix, imobil, neclintit, stabil, statornic, nemobil, neschimbător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mobíl² (jur. și móbil) adj. m., pl. mobíli; f. sg. mobílă, pl. mobíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mobíl¹ s.n., pl. mobíle / mobíluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERPÉTUUM MÓBILE subst. 1. Sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar, care ar fi capabil să funcționeze neîncetat, efectuând lucru mecanic sau producând energie, fără să primească energie din exterior sau consumând numai din energia termică a unui singur corp, fără a se afla în contact și cu un alt corp mai rece decât primul. 2. Denumire dată unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate cu ritm rapid, alcătuite din note scurte și de valoare egală, a căror succesiune repetată lasă impresia unei mișcări continue. – Loc. lat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

perpétuum móbile s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

telefón mobíl s.n. (comunic.) Telefon portativ, celular ◊ „Vom avea telefoane mobile” R.l. 14 XI 92 p. 2 (din telefon + mobil)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

mobil, mobile s. n. telefon celular.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink