MOȘTENÍ, moștenesc, vb. IV. Tranz. 1. A primi un bun pe cale de succesiune, a dobândi prin testament. ♦ A deveni succesorul, mostenitorul cuiva. ♦ P. ext. A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc. 2. P. gener. A obține, a dobândi. – Din moștean.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdang | Semnalează o greșeală | Permalink

A MOȘTENÍ ~ésc tranz. 1) (bunuri, patrimonii, titluri etc.) A primi prin succesiune; a căpăta prin testament. 2) (calități, caracteristici) A deține prin ereditate. /Din moștean
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOȘTENÍ vb. 1. (JUR.) (rar) a succeda, (înv.) a clironomisi, a mărădui, a moșneni. 2. a apuca. (Obicei ~ de la strămoși.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

moștení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moștenésc, imperf. 3 sg. moșteneá; conj. prez. 3 sg. și pl. moșteneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOȘTEÁN, moșteni, s. m. (Înv. și reg.) Moșnean (1). – Cf. moșnean.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MOȘTEÁN ~éni m. înv. reg. v. MOȘNEAN. /cf. moș, moșteni, alb. moșatar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOȘTEÁN adj., s. v. aborigen, autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pământean.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOȘTEÁN s. v. moșnean, moștenitor, răzeș, succesor, urmaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

moșteán s. m., pl. moșténi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink