mitománă s. f., g.-d. art. mitománei; pl. mitománe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MITOMÁN, -Ă, mitomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de mitomanie. – Din fr. mythomane.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MITOMÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care suferă de mitomanie. /<fr. mythomane
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MITOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de mitomanie. [< fr. mythomane].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MITOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de mitomanie. (< fr. mythomane)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MITOMÁN s. mincinos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mitomán s. m., pl. mitománi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink