MÍTIC, -Ă, mitici, -ce, adj. Care aparține unui mit, referitor la mit; legendar, fabulos. – Din fr. mythique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

MÍTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de mit; propriu mitului. /<fr. mythique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÍTIC, -Ă adj. De mit, referitor la mit; fabulos, fantastic, legendar. [Cf. fr. mythique, lat. mythicus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÍTIC, -Ă adj. referitor la mit; fabulos, legendar. (< fr. mythique, lat. mythicus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MÍTIC adj. v. fantastic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mític adj. m., pl. mítici; f. sg. mítică, pl. mítice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink