MITÁRNIC, -Ă, mitarnici, -ce, adj. (Înv.) Care primește mită; necinstit. – Din mită + suf. -arnic.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

MITÁRNIC adj. v. coruptibil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MITÁRNIC s. v. vameș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink