MISTUITÓR, -OÁRE, mistuitori, -oare, adj. 1. Care mistuie (2); distrugător, nimicitor. 2. Fig. Care chinuiește (sufletește), care distruge moral și fizic (încetul cu încetul). [Pr.: -tu-i-] – Mistui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdang | Semnalează o greșeală | Permalink

MISTUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care mistuie; cu proprietatea de a mistui. Dureri ~oare. [Sil. -tu-i-] /a mistui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MISTUITÓR adj. 1. v. pustiitor. 2. (fig.) devorant, nesățios. (O pasiune mistuitoare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MISTUITÓR adj. v. consistent, hrănitor, nutritiv, sățios, suculent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mistuitór adj. m. (sil. -tu-i-), pl. mistuitóri; f. sg. și pl. mistuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink